Din cuprins:
- Ce este respirația șuierătoare?
- Cauzele respirației șuierătoare
- Simptome asociate
- Diagnostic și teste
- Tratamente pentru respirația șuierătoare
- Prevenirea respirației șuierătoare
- Când să consulți un medic
Ce este respirația șuierătoare?
Respirația șuierătoare, sau numită și wheezing, este producerea unui sunet specific, cel mai adesea la expirare, dar uneori și la inspirare. În general fenomenul este provocat de îngustarea sau obturarea căilor respiratorii din cauza inflamației, a secrețiilor excesive de mucus sau a spasmelor musculaturii bronhiale. Poate apărea în boli respiratorii cum ar fi astmul, bronșita cronică, emfizemul sau la declanșarea reacțiilor alergice.
Șuieratul variază ca intensitate; în principiu este mai zgomotos când căile respiratorii sunt mai sever obturate. Este perceptibil la stetoscop, dar uneori este atât de pronunțat încât se aude direct.
Șuieratul variază ca intensitate; în principiu este mai zgomotos când căile respiratorii sunt mai sever obturate. Este perceptibil la stetoscop, dar uneori este atât de pronunțat încât se aude direct.
Diagnosticarea respirației șuierătoare se face prin examinare medicală, ascultarea plămânilor cu stetoscopul, teste de evaluare a fluxului de aer și a volumului pulmonar. O radiografie toracică poate fi necesară pentru identificarea cauzelor rămase nedetectate.
Tratamentul se stabilește în funcție de cauză, gravitate și istoricul medical al pacientului, iar medicul poate prescrie inhalatoare cu bronhodilatatoare pentru relaxarea musculaturii căilor respiratorii, corticosteroizi pentru reducerea inflamației și, în cazurile severe, poate recomanda oxigenoterapie sau intervenții de urgență pentru recuperarea funcției respiratorii.
Tratamentul se stabilește în funcție de cauză, gravitate și istoricul medical al pacientului, iar medicul poate prescrie inhalatoare cu bronhodilatatoare pentru relaxarea musculaturii căilor respiratorii, corticosteroizi pentru reducerea inflamației și, în cazurile severe, poate recomanda oxigenoterapie sau intervenții de urgență pentru recuperarea funcției respiratorii.
Cauzele respirației șuierătoare
Respirația șuierătoare poate apărea din diverse cauze, cel mai adesea ca simptom al unei boli ca:
- Astmul – boală cronică manifestată prin îngustarea și inflamarea căilor respiratorii.
- Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), un tip de boli inflamatorii care include bronșita cronică și emfizemul.
- Bronșita acută – o inflamație a bronșiilor, cel mai adesea provocată de infecții virale sau bacteriene.
- Răceala și gripa – infecțiile respiratorii care le produc pot provoca probleme de respirație.
- Boli pulmonare, de la pneumonie (adică infecție pulmonară) la emfizem și cancer pulmonar.
- Bolile cardiovasculare pot provoca tuse, dificultăți la respirație și acumularea de lichid în plămâni.
- Alergiile – alergenii din aer și cei alimentari pot cauza iritații și congestii respiratorii.
- Înecare sau sufocare – atunci când căile respiratorii sunt blocate de lichide, alimente sau obiecte. Dacă blocajul nu este înlăturat imediat, e necesară intervenția medicală de urgență.
- Panica, un atac de panică poate provoca dificultăți la respirație.
Simptome asociate
Respirația șuierătoare este cel mai adesea asociată cu dificultăți la respirație: persoana are senzația că nu poate respira suficient de adânc sau că nu poate expira complet. Dificultățile pot fi minore sau severe, în funcție de cauze și de gravitatea afecțiunii.
Astmul, bolile obstructive cronice și bronșita provoacă un wheezing mai pronunțat din cauza faptului că respirația se face cu mai mare greutate. Uneori și alergiile sau unele probleme pulmonare sunt asociate respirației șuierătoare.
Cel mai comun simptom al respirației șuierătoare este senzația de presiune sau greutate în piept. Aceasta poate fi produsă de inflamația și constricția căilor respiratorii și este frecvent însoțită de disconfort sau durere în piept, iar în cazurile severe poate semnala o complicație a unei afecțiuni respiratorii.
Odată cu respirația șuierătoare poate apărea și oboseala. Organismul este slăbit de efortul pe care-l depune pentru a respira, iar oxigenul obținut devine insuficient pentru funcționarea în condiții normale. În funcție de cauza îngreunării respirației, oboseala poate fi persistentă sau durează un anumit timp și revine.
Și tusea este un simptom asociat respirației șuierătoare: când căile respiratorii sunt parțial blocate de mucus sau alte secreții, organismul are reflexul de a le elimina prin tuse.
Astmul, bolile obstructive cronice și bronșita provoacă un wheezing mai pronunțat din cauza faptului că respirația se face cu mai mare greutate. Uneori și alergiile sau unele probleme pulmonare sunt asociate respirației șuierătoare.
Cel mai comun simptom al respirației șuierătoare este senzația de presiune sau greutate în piept. Aceasta poate fi produsă de inflamația și constricția căilor respiratorii și este frecvent însoțită de disconfort sau durere în piept, iar în cazurile severe poate semnala o complicație a unei afecțiuni respiratorii.
Odată cu respirația șuierătoare poate apărea și oboseala. Organismul este slăbit de efortul pe care-l depune pentru a respira, iar oxigenul obținut devine insuficient pentru funcționarea în condiții normale. În funcție de cauza îngreunării respirației, oboseala poate fi persistentă sau durează un anumit timp și revine.
Și tusea este un simptom asociat respirației șuierătoare: când căile respiratorii sunt parțial blocate de mucus sau alte secreții, organismul are reflexul de a le elimina prin tuse.
Diagnostic și teste
Respirația șuierătoare este un simptom ce poate indica diferite probleme respiratorii, iar diagnosticarea promptă și corectă a afecțiunii care produce wheezingul este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient.
Primul pas în diagnosticare este analizarea istoricului simptomelor: când a apărut prima dată respirația zgomotoasă, dacă se produce la inspirație, la expirație sau în ambele momente, pe ce durate se manifestă, dacă apare la efort, dacă se produce ziua sau noaptea, dacă are legătură cu anumite alimente sau factori de mediu, dacă pacientul fumează sau a fumat, de ce alte maladii suferă ș.a.m.d.
La primul consult de specialitate, odată cu istoricul simptomelor se face și o examinare fizică. Doctorul va folosi un stetoscop pentru a asculta plămânii, căutând sunetele specifice obturării căilor respiratorii. Dacă respirația șuierătoare apare la un copil, medicul va verifica dacă nu există corpi străini înghițiți sau inhalați.
Testele funcției pulmonare sunt fundamentale în diagnosticarea afecțiunilor respiratorii care produc respirația șuierătoare. Testul uzual este spirometria, care măsoară cât de mult aer și cât de repede poate pacientul să expire după ce inspiră foarte profund. Spirometrul detectează obstrucțiile din fluxul de aer caracteristice în astm și alte boli pulmonare cronice.
Primul pas în diagnosticare este analizarea istoricului simptomelor: când a apărut prima dată respirația zgomotoasă, dacă se produce la inspirație, la expirație sau în ambele momente, pe ce durate se manifestă, dacă apare la efort, dacă se produce ziua sau noaptea, dacă are legătură cu anumite alimente sau factori de mediu, dacă pacientul fumează sau a fumat, de ce alte maladii suferă ș.a.m.d.
La primul consult de specialitate, odată cu istoricul simptomelor se face și o examinare fizică. Doctorul va folosi un stetoscop pentru a asculta plămânii, căutând sunetele specifice obturării căilor respiratorii. Dacă respirația șuierătoare apare la un copil, medicul va verifica dacă nu există corpi străini înghițiți sau inhalați.
Testele funcției pulmonare sunt fundamentale în diagnosticarea afecțiunilor respiratorii care produc respirația șuierătoare. Testul uzual este spirometria, care măsoară cât de mult aer și cât de repede poate pacientul să expire după ce inspiră foarte profund. Spirometrul detectează obstrucțiile din fluxul de aer caracteristice în astm și alte boli pulmonare cronice.
Dacă spirometria nu este concludentă, medicul poate solicita și alte teste ale funcției pulmonare sau un test de sânge pentru verificare nivelului de oxigen (care dacă este prea scăzut poate indica o afecțiune sau disfuncție pulmonară).
Radiografia toracică sau tomografia computerizată (CT) sunt instrumente imagistice importante pentru diagnosticarea respirației șuierătoare și a eventualelor afecțiuni care o produc. Din imagini se pot descoperi probleme la plămâni și la căile respiratorii cum ar fi tumori, infecții, acumulări de mucus ș.a.
Uneori poate fi nevoie de o bronhoscopie: prin căile respiratorii se introduce un tub subțire cu o cameră video minusculă în vârf prin care se examinează tractul respirator și interiorul plămânilor, putându-se preleva probe de mucus sau de țesut dacă se suspectează o infecție sau o tumoră.
În cazul suspiciunilor de reacții alergice se pot face teste speciale (cutanate sau de sânge) pentru identificarea alergenilor.
Prin combinarea acestor examinări și teste medicii pot diagnostica boala care produce respirația șuierătoare și pot stabili un plan de tratament personalizat în funcție de specificitățile fiecărui pacient.
Radiografia toracică sau tomografia computerizată (CT) sunt instrumente imagistice importante pentru diagnosticarea respirației șuierătoare și a eventualelor afecțiuni care o produc. Din imagini se pot descoperi probleme la plămâni și la căile respiratorii cum ar fi tumori, infecții, acumulări de mucus ș.a.
Uneori poate fi nevoie de o bronhoscopie: prin căile respiratorii se introduce un tub subțire cu o cameră video minusculă în vârf prin care se examinează tractul respirator și interiorul plămânilor, putându-se preleva probe de mucus sau de țesut dacă se suspectează o infecție sau o tumoră.
În cazul suspiciunilor de reacții alergice se pot face teste speciale (cutanate sau de sânge) pentru identificarea alergenilor.
Prin combinarea acestor examinări și teste medicii pot diagnostica boala care produce respirația șuierătoare și pot stabili un plan de tratament personalizat în funcție de specificitățile fiecărui pacient.
Tratamente pentru respirația șuierătoare
Respirația șuierătoare este un simptom al unei afecțiuni și ca atare tratamentul medical nu abordează wheezingul în sine, ci boala care îl cauzează, obiectivele fiind ameliorarea tuturor simptomelor asociate, prevenirea crizelor și a agravării afecțiunii, asigurarea unei funcționări cât mai bune a sistemului respirator și îmbunătățirea calității vieții pacientului.
Stabilirea tratamentului depinde așadar de diagnosticul specific:
Important: nu încerca să te diagnostichezi singur și nu-ți stabili singur medicația; îți riști sănătatea sau chiar viața!
Stabilirea tratamentului depinde așadar de diagnosticul specific:
- În cazurile de astm, care este una dintre cele mai frecvente cauze ale respirației șuierătoare, tratamentul include utilizarea inhalatoarelor cu bronhodilatatoare pentru a relaxa musculatura căilor respiratorii și a facilita respirația. Corticosteroizii inhalatori sunt adesea prescriși pentru a reduce inflamația cronică a căilor respiratorii. În plus, pacienții sunt sfătuiți să evite declanșatorii cunoscuți, cum ar fi alergenii, schimbările bruște de temperatură ș.a.
- La pacienții cu boli pulmonare obstructive cronice (BPOC), tratamentul poate include pe lângă bronhodilatatoare și corticosteroizi o terapie respiratorie (exerciții de respirație, aerosoli) sau programe de reabilitare pulmonară.
- Când șuieratul este cauzat de infecții respiratorii tratamentul poate prevedea administrarea de antibiotice dacă este o infecție bacteriană sau antivirale pentru infecțiile virale. Suplimentar pot fi prescrise medicamente antifebrile și antiinflamatoare pentru a înlătura simptomele asociate.
- În situațiile acute grave, cum ar fi crizele severe de astm sau reacțiile alergice majore, trebuie apelat imediat serviciul medical de urgență.
Important: nu încerca să te diagnostichezi singur și nu-ți stabili singur medicația; îți riști sănătatea sau chiar viața!
Când să consulți un medic
Dacă ai respirație șuierătoare și nu ai fost diagnosticat cu o boală care ar putea-o provoca (medicul te-ar fi avertizat de posibila apariție a acestui simptom) trebuie să mergi neapărat la control.
Du-te imediat la camera de urgență sau cheamă ambulanța dacă:
- respirația șuierătoare este severă, a apărut brusc și te trezește noaptea sau survine după expunerea la un alergen sau un iritant cunoscut;
- de-abia poți să respiri;
- te doare în piept, ai o senzație de presiune sau tuse persistentă;
- prezinți semne de anafilaxie (sau șoc anafilactic - o reacție alergică foarte gravă), cum ar fi umflarea feței și/sau a gâtului, dificultăți la înghițire, amețeli, stare de confuzie sau episoade de leșin. În acest caz intervenția medicală urgentă este crucială pentru a-ți salva viața.
Dacă ți s-a întâmplat să te confrunți cu respirație șuierătoare sau alte probleme respiratorii, află ce amprentă pulmonară ai și testează-ți riscul de astm completând acest chestionar online.
Acest chestionar nu este un mod de diagnosticare, ci este menit să te ajute să identifici semnalele de alarmă care trebuie comunicate medicului. Numai un medic pneumolog poate pune diagnosticul, pe baza consultațiilor și testelor specifice.
Site-ul eastmsever.ro urmărește să informeze publicul cu privire la simptomele astmului și complicațiile bolii pentru a ajuta la diagnosticarea timpurie și tratarea corespunzătoare încă de la primele semne. Vizitează site-ul pentru a afla mai multe informații utile.
Echipa editorială a campaniei ”e-astm sever”.
Acest chestionar nu este un mod de diagnosticare, ci este menit să te ajute să identifici semnalele de alarmă care trebuie comunicate medicului. Numai un medic pneumolog poate pune diagnosticul, pe baza consultațiilor și testelor specifice.
Site-ul eastmsever.ro urmărește să informeze publicul cu privire la simptomele astmului și complicațiile bolii pentru a ajuta la diagnosticarea timpurie și tratarea corespunzătoare încă de la primele semne. Vizitează site-ul pentru a afla mai multe informații utile.
Echipa editorială a campaniei ”e-astm sever”.